S-au inchis portile targului. S-a dus, asadar, singura perioada din an programata special pentru socializarea masiva cu partenerii, clientii si competitorii. Acum, toti s-au retras in barlog, lucrand de zor la imbogatirea bazelor de date si reluarea contactelor ce s-au aratat promitatoare ori meditand indelung la cele (ne)intamplate de-a lungul celor patru zile.
Pentru ca nici noi nu puteam sa eludam aceasta etapa post festum, muncim, momentan, la transpunerea informatiilor recente in impresii sugestive atat pentru noi, cat si pentru cei care ne citesc. Pe langa toata avalansa de informatii, figuri si produse noi, cereri si comentarii pe care le vom ilustra in partea formala a site-lui si in revista, o singura impresie imi staruie obsesiv in minte, detasandu-se fara tagada fata de celelalte.
L-ati vazut si voi? Cantaretul acela cu fizionomie neautohtona, subtirel, expresiv, picat parca din alta lume cu alura sa metrosexuala, "numa' buna" pentru o ceremonie la Romexpo? Omul parea implicat zdravan in cantec si-si facea treaba cum se cuvine, cantand, asa, nimanui...Nu-mi iese din minte expresia lui, vadit siderata, pricinuita, pesemne, de golul lasat de audienta alungata de foame intr-o alta dimensiune...
Eu zic ca metafora mai sugestiva pentru targ nici ca se putea- un show relativ frumos, oarecum pregatit, dar cu audienta subtire, caci aceasta era dusa departe, la treburi mai importante. Pana la urma, Rufus, caci asa ii spunea artistului, si-a vazut singur de treaba si chiar parea ca incepuse sa se simta in largul sau, asa, singurel si parasit. Probabil ca asa si-au spus, la finalul targului, si companiile expozante dezamagite de traficul inconsistent- lasa, nu-i nimic, macar am punctat la impresia artistica...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu